Andrei Pavel | Timp
2177
post-template-default,single,single-post,postid-2177,single-format-standard,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-child-theme-ver-1.0.0,qode-theme-ver-2.8,wpb-js-composer js-comp-ver-4.5.3,vc_responsive
 

Blog

Timp

  |   Personale

Ce-i al meu e si al tau. Al nimanui si-al tuturor. Si nu te costa.

De ani de zile ofer pasii de lucru, pentru ca ceilalti sa se poata bucura de o schita, pana ajunge pictura. Muzica e la liber pe Youtube, desi unii au impresia ca daca au cumparat o piesa din magazinele online, le apartine. Poeziile sunt partial audio, unii au comentat ca prefera textul, nu interpretarea artistului, asadar in timp am adaugat clip+text.

Dar datele problemei se schimba atunci cand apar unii care emit pretentii. Vor carti cadou, sa le fac portretele, etc. Una peste alta, pretentii si solicitari. Nu se face diferenta intre timpul meu din care dau si altora, fata de timpul necesar obiectului finit. E ca si cand ti-a placut o pictura postata si o vrei. Unde as ajunge daca as face asa cu toate? Ca la micile cadouri pe care le fac de Sarbatori si ma trezesc ca apar nemultumiti de parca as putea face zeci sau sute de portrete? Aici ep roblema, cand ceilalti nu apreciaza timpul tau. Sa ceri si sa nu constientizezi, e grav. O panza care mi-a luat o luna nu are ce cauta la un om care cere. Eca si cand o femeie tipa in gura mare “egalitate in drepturi” dar se cere intretinuta. Daca vorbim de bani, reprezinta timpul in care am muncit sa fac banii aia. Iar timpul inseamna viata.

De ce sa imi ceri viata, cand stii doar sa ceri?

AUTHOR - sssfinxxx